Susținerea funcționării în actuala formulă cu personalitate juridică a Centrului de Resurse și Asistență Educațională Speranța din Timisoara,și dupa 1.09.2024.
Comentarii
#5
Semnez deoarece imi pasa!Ramona Bogdan (Timișoara , 2024-03-15)
#6
Este dreptul copiilor la servicii de calitate, gratuite!Eu Tanu (Timișoara , 2024-03-15)
#11
MerităAdela Violeta Criste (Timisoara, 2024-03-15)
#13
Îmi pasă!Ildiko Halasz (Timișoara , 2024-03-15)
#31
Imi pasaMoisin Sorin (Timișoara , 2024-03-15)
#37
Centrul trebuie să rămână în forma actualăIoan Petrica (Timisoara , 2024-03-15)
#57
E singurul centru de reabilitare interdisciplinar de stat(gratuit) care oferă terapii de calitate cu personal implicat, calificat și profesionist, interesat de binele copiilor, dar și a contextului socialAstrid Weisz (Timișoara , 2024-03-16)
#66
Sunt convins că mulți dintre cei care conștientizează pe deplin experiența dizabilității, fie ca persoane cu dizabilități, fie ca aliați în drumul lor prin viață se vor regăsi în ceea ce vreau să transmit în aceste rânduri, pe care îmi voi da silința să le aștern într-un mod cât mai sincer și de impact posibil. Știți cu toții că SPERANȚA a reprezentat ceea ce-i răsună din nume pentru foarte mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități în cei 29 de ani de activitate neîntreruptă și neobosită.Firește, nici mama n-a făcut excepție. Pentru o mamă tânără precum era ea la momentul conștientizării și acceptării dizabilității mele(lucruri care nu s-au întâmplat simultan), CRAE SPERANȚA, cu toate denumirile pe care, de-a lungul anilor, și le-a asumat, a fost o gură de aer proaspăt. Nu e lucru ușor, ca părinte tânăr, să afli că al tău copil va avea, pe viață, paralizie cerebrală cu tetrapareză spastică. Era pentru prima oară când mama simțea că nu luptă singură, că nu trebuie să se bazeze doar pe intuiție și pe munca tatei pentru a răzbi în confruntarea cu marea necunoscută reprezentată de dizabilitate. Sprijinul pe care l-a găsit mama la CRAE SPERANȚA a fost unul cât se poate de trainic, de concret, și de binevenit. Pentru că aici, drumurile noastre s-au întâlnit cu cele ale unor oameni cu totul și cu totul dăruiți nobilului scop de-a fi de ajutor celor vizibil diferiți, cu care societatea, așa cum bine o știm, n-a fost niciodată cea mai prietenoasă în țara noastră, și dacă e să o spunem pe cea dreaptă, nu e nici în ziua de azi. Nu există zi în care să nu-mi revină în minte, ori de câte ori discut cu mama despre experiența ei de părinte al unui copil cu dizabilități, cât de fascinată și de ușurată era mama de ideea că la SPERANȚA există consiliere parentală, o veritabilă busolă de foarte mare ajutor în navigarea apelor tulburi ale dizabilității pentru părinții care se confruntă cu provocarea ei. Nu există terapeut de la SPERANȚA față de care să nu am un respect și-o afecțiune deosebită, pentru că absolut fiecare dintre oamenii minunați pe care i-am cunoscut la acest centru a contribuit, prin deschidere, empatie, răbdare și putere, la devenirea omului care sunt eu astăzi. De fapt, n-aș exagera cu absolut nimic dacă v-aș spune că terapeuții de la SPERANȚA sunt cea mai vie, limpede și grăitoare imagine a puterii trupului(căci da, îți trebuie putere trupească pentru a fi de ajutor cuiva pe care trupul nu-l ascultă aproape deloc) și a minții(căci numai terapeuții știu cu adevărat de cât studiu e nevoie pentru a cunoaște îndeaproape toate particularitățile unui trup sau ale unei minți afectate de dizabilitate) puse în slujba aproapelui.
Mă adresez acum celor cu putere de decizie: poate că mulți dintre dumneavoastră nu sunt pe deplin familiarizați cu ori conștienți de toate provocările pe care o persoană cu dizabilități le are de înfruntat, și în ce măsură ușurează terapia modul în care aceste provocări sunt înfruntate. Din experiență proprie vă pot spune că sunt genul de om care se atașează foarte puternic de cineva cu care-ajunge să lucreze, deși apropierea de acea persoană îmi ia ceva timp, având o personalitate foarte analitică. Nu de puține ori am fost în situația în care terapeuți cu care am lucrat ani întregi, și de care mă atașasem, nu au mai lucrat cu mine, schimbându-și locul de muncă, retrăgându-se din activitate, sau reprofilându-se total. Munca de lămurire a tuturor acestor aspecte, în cazul meu, a rămas în sarcina mamei, și a fost titanică, asiduă. Gândiți-vă cu cât mai mult e de muncit în cazul unui copil cu autism, pentru care atașamentele reprezintă un efort cu atât mai mare, și totodată un motiv pentru care participă la terapie, atunci când află că s-ar putea ca al lui terapeut să nu-i mai fie alături, după ce i-a fost de foarte mare ajutor în a exprima idei, gânduri, sentimente, după ce a fost martor la bucuriile, tristețile, căderile și triumfurile lui. Pentru un asemenea copil, un gest care dumneavoastră vă poate părea insignifiant echivalează, odată asumat pe deplin, cu tot cu contextul social în care e făcut, cu escaladarea unui masiv muntos. Eu cred că înainte să luați decizii care pot nărui ani de eforturi de integrare și incluziune, ar trebui să aveți, măcar o dată, o experiență cât se poate de directă, nemijlocită, și cu implicare totală, cu văz, auz, simț, gânduri, toate conlucrând pentru a vă deschide orizonturile, într-un astfel de centru. Veți vedea, astfel, niște valori elementare pentru dezvoltarea oricărei ființe umane lucrând în cel mai armonios chip posibil pentru a fi de ajutor celor ce n-au avut șansa unui start neted în viață. Și poate, văzându-le, veți înțelege, înainte de-a vă pripi cu hotărârile, că toți avem nevoie de ajutor într-un fel sau altul, într-un moment sau altul, doar că la unii dintre noi, nevoia aceasta iese mult mai mult în evidență.
Cu SPERANȚA unor orizonturi lărgite,
Alex Szollo.
Alex Szollo (Timișoara, 2024-03-16)
#67
Nu doresc desființarea centrului CRAE SPERANȚAMădălina Szollo (Timisoara, 2024-03-16)
#78
Nu cunosc prea multe detalii despre speta dar nu inteleg de ce trebuie intervenit cu modificari intempestive acolo unde lucrurile functioneaza bine de ani de zile. Daca personalul Centrului protesteaza impotriva acestor modificari cred ca ar trebui sa-i sustinem in demersul lor.Profesionalismul si buna lor credinta probate de-a lungul anilor imi sunt suficiente pentru a stii ca au dreptate.Silviu Giurgiulescu (Timisoara, 2024-03-16)
#80
Este mai mult decât necesar demersul vostru.Ioan Toroican (Timișoara, 2024-03-16)
#86
Desființarea CRAE SPERANȚA este un gest de autoritate abuzivă din partea decidenților la nivel național și județean care afectează destinele multor copii cu dizabilități.Mariea Stefan (Orțișoara , 2024-03-16)
#92
Susțin echitatea între diferite categorii omogene de cetățeni, din care unele sunt profund dezavantajate.Vasile Dogaru (Timisoara , 2024-03-16)
#115
Îmi pasaRozeta Baltean (Dognecea, 2024-03-16)
#139
Ii apreciez pe cei care lucreaza acolo! In perioada cat am fost in activitate, am beneficiat de ajutorul, cunoastetea si sustinerea lor! Sunt niste oameni deosebiti, iar munca lor e de neinlocuit!Stefan Ioana (Timisoara, 2024-03-16)
#150
Doresc continuitatea centrului!Petty Szollo (Timișoara , 2024-03-16)
#159
Susțin funcționarea centrului C.R.A.E.SPERANTA - NU sunt de acord cu desființarea acestui centru care are performanțe deosebite în ce privește rezultatele obținute până în prezent ,atât de benefic copiilor cu dizabilități.Țifui Gavril (Urseni, jud.Timiș , 2024-03-16)
#168
,Dunarintu Ileana (Timisoara, 2024-03-16)
#180
Copilul meu este unul din mulți alți copii recuperați 99% datorită sprijinului acordat de echipa acestui centru ! Doamna Letiția Baba tot respectul meu! Cand Alis a început să frecventeze terapiile avea doar 6 anișori și a continuat până la 18 ani ! Tot respectul meu întreg personalului și în mod special doamnelor Letiția,Elena ,Carla , Laura,Lavinia ,Alina , Raluca ,Luci ,Lore .Acest centru nu se poate închide !Este un atac direct la 300 de copii care au nevoi speciale . Așa ceva nu vom permite în Timișoara ! Timişoara are nevoie de acest centru ! Copii au nevoie de atenția și profesionalismul acestei echipe !Nu opriți dezvoltarea acestor copiii !Daca mai aveți o fărâmă de suflet de OM nu închideți centru!Luminita Braescu (Timişoara , 2024-03-17)
#199
Din păcate interesele unora primează in fața copiilor cu dizabilități! Trist!Camelia Bogdan (Timișoara , 2024-03-17)